vendredi 31 octobre 2008

oldies, but goodies

Plictisita fiind, imi plimbam ochii prin camera. Brusc m-a trecut un fior trist dar tot o data vesel. Lacrimile triste vroiau sa iasa, dar nu prea puteau din cauza zambetelui care si el vroia sa iasa.

Privirea mi se oprise la un “tablou” de familie. Tati, eu , sis, mami. Toti patru, intr-una din multele zile fericite petrecute impreuna.

Brusc mi-am adus aminte de copilarie, de tara mea, prietenii de acolo, diminetile de duminica in care ne gatea tata micul dejun, de “greutatile” prin care au trecut ai mei parinti din cauza ca au dat nastere unui “sambure de draq” (aka: Je) [], de zmeul pe care m-il cumparase mama dupa ce am “batut-o la cap”, jucandu-ma cu el doar 10 min, pt k ma plictisisem de el, si i l-am daruit prietenei mele…. Era argintiu cu cu niste chestii rosii pe el, iar firul avand aceea si culoare. Bicicleta primita la aniversarea celor 5 ani, rosie. Eram indragostita de acea bicicleta, daca ar fi fost dupa mine, as fi dormit cu ea. Apropo de dormit… haha…. Pana la varsta de 9ani am dormit cu ai mei… pur si simplu nu ma puteam dezlipi de ei/de camera lor… desi aveam camera noastra, eu si sis, dupa ce ne bagau in pap… la vreo jumatate de ora, fugeam la ei… bineinteles k nu mai reuseau sa aduca la mine in pat [].

Intr-o duminica, facuse mami dulceata de… nu mai stiu de care []…. Dupa ce a pus borcanele in frigider, la putin timp m-am dus, am deschis frigiderul si am inceput sa mancant din fiecare borcan cate putin… desi toate aveau aceeasi compozitie, bineinteles ca pentru mine, fiecare avea cate ceva diferit. Mi-am terminat “treaba” si am plecat la nani…de dupa-amiaza… stergand toate urmele mele… Din profundul meu somn, aud: “Ramona, réveille toi” (trezeste-te). Era mami, care nu parea deloc vesela [lol], care imi spune: “sterge-te la gura, si apoi culca-te, nu dormi cu toata dulceata aia la gura” []…. Ops…. []

Lista de "tampenii" ar putea continua…. Dar mai bine ma opresc [hihi]

Concluzie: mie dor de tati, de sis, de mami… de acele week&-uri in familie….[]

jeudi 30 octobre 2008

A friend does most of these:


(A)ccepts you as you are
(B)elieves in "you"
(C)alls you just to say "HI"
(D)oesn't give up on you!

(E)nvisions the whole of you (even the unfinished parts)
(F)orgives your mistakes
(G)ives unconditionally
(H)elps you
(I)nvites you over

(J)ust "be" with you
(K)eeps you close at heart
(L)oves you for who you are
(M)akes a difference in your life

(N)ever Judges
(O)ffer support
(P)icks you up
(Q)uiets your fears
(R)aises your spirits

(S)ays nice things about you
(T)ells you the truth when you need to hear it
(U)nderstands you
(V)alues you
(W)alks beside you
(X)-plains thing you don't understand
(Y)ells when you won't listen and
(Z)aps you back to reality

Invictus - William Ernest Henley



Dans la nuit qui m'environne,
Dans les ténébres qui m'enserrent,
Je loue les Dieux qui me donnent
Une âme, à la fois noble et fière.

Prisonnier de ma situation,
Je ne veux pas me rebeller.
Meurtri par les tribulations,
Je suis debout bien que blessé.

En ce lieu d'opprobres et de pleurs,
Ou je ne vois qu'horreurs et ombres
Les années s'annoncent sombres
Mais je ne connaîtrai pas la peur.

Aussi étroit soit le chemin,
Bien qu'on m'accuse et qu'on me blâme
Je suis le maître de mon destin,
Le capitaine de mon âme.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.

I am the master of my fate;
I am the captain of my soul.