Black Hole

In sfarsit "imi ies socotelile", sunt pe drumul cel bun, voi face ceva ce imi place si imi doream[...]
Trei saptamani si voi spune "pa" acestei monotoni de "cacao", ce ne inconjoara, pe unii mai mult sau mai putin. Inca putin si termin de "urcat acest munte, a carui capat credeam ca nu voi reusi sa il gasesc[...]
Cand sa fac un ultim pas, vine "nenea" din spate, ma bate pe umar, ma intorc, ii spun "da?!", iar el zambind imi zice: "stai fetito, ca nu, nu este vremea ta. Credeai ca scapi atat de easy? Hai mai coboara"[...] Si uite asa s-au spulberat toate visele, ideile, speranta ca in sfarsit este "vremea mea", a "alunecat"[...]
Mai am de asteptat... Destinul "ma loveste" din nou[...]
Nu, nu este vorba de love or stuff like that... I don`t give a fuck pe love, nu imi arde de acest amanunt al vietii... deocamdata.
Drumul "muntelui meu", are, se pare, la fiecare "aproape capat" un "nene" care ma bate pe umar zambind, obligandu-ma sa o iau de la inceput[...] Dar de fiecare data (lectia o am invatata), stau in "gol" un timp, dupa care ma ridic, ma scutur, si o iau de la capat, zambind, revenind la monotonia "curului" [...]